Toamnă baby...

 Sâmbătă și săptămâna încă nu s-a terminat. Poate că nici nu vreau... Tot ce vreau acum e să ajung acasa (la Cobadin) unde să mă pot bucura de toamnă. Acum realizez că a doua lună a toamnei se termină și eu încă nu m-am apucat să mă las purtată de inspirație , să scriu despre tot ce mă înconjoară și tot ce simt.
 Acum stau pe pervazul geamului și încerc să-mi dau seama ce e diferit de toamna trecută. Păăi ?! Totul ...
 În primul rând...pentru mine s-a schimbat locul unde trăiesc și parcă aici toamna lucrează altfel. Parcul de langă liceu care mi se părea așa de vesel la începutul școlii ,acum e trist și incărcat de o melanolie care pe mine pur si simplu mă copleșește .
 Acum îmi dau seama că parcă pe zi ce trece copacii pe lângă care trec in fiecare dimineață spre liceu , se fac parcă tot mai mari si mai impunători cu toate că frunzele lor , care cad și uneori mă ating ...îi părăsesc.
 Nu aș pute spune că-mi displace toamna , doar că diminețile ei sunt așa de reci , așa de pornite impotriva mea că uneori mă fac să plang.
 Și parcă acum toamna a trecut mai repede și parcă tot vrea să treacă , poate o încurajez să treacă să se ducă pentru că-mi răstălmăcește sentimentele , mă îndepărtează de oameni și de locuri.