Toamnă baby...

 Sâmbătă și săptămâna încă nu s-a terminat. Poate că nici nu vreau... Tot ce vreau acum e să ajung acasa (la Cobadin) unde să mă pot bucura de toamnă. Acum realizez că a doua lună a toamnei se termină și eu încă nu m-am apucat să mă las purtată de inspirație , să scriu despre tot ce mă înconjoară și tot ce simt.
 Acum stau pe pervazul geamului și încerc să-mi dau seama ce e diferit de toamna trecută. Păăi ?! Totul ...
 În primul rând...pentru mine s-a schimbat locul unde trăiesc și parcă aici toamna lucrează altfel. Parcul de langă liceu care mi se părea așa de vesel la începutul școlii ,acum e trist și incărcat de o melanolie care pe mine pur si simplu mă copleșește .
 Acum îmi dau seama că parcă pe zi ce trece copacii pe lângă care trec in fiecare dimineață spre liceu , se fac parcă tot mai mari si mai impunători cu toate că frunzele lor , care cad și uneori mă ating ...îi părăsesc.
 Nu aș pute spune că-mi displace toamna , doar că diminețile ei sunt așa de reci , așa de pornite impotriva mea că uneori mă fac să plang.
 Și parcă acum toamna a trecut mai repede și parcă tot vrea să treacă , poate o încurajez să treacă să se ducă pentru că-mi răstălmăcește sentimentele , mă îndepărtează de oameni și de locuri. 

Mergi împins de șuturi...

Parcă nu mai ai picioare .
Aflii că atunci când crezi că nu mai poa să doară , 

    Doare cel mai tare!

Pentru a trăii viața altora...

trebuie mai întâi să o fi trăit pe a ta !

Nu există dragoste după principii...

există dragoste si atât!

Nu au idee ...

cei ce nu iubesc, cum se simt cei care o fac. 

Notițe ...

  Uneori  din cauza stărilor mele , care au diferite forme ..mă apuc să scriu diferite chestii , care pentru mine au mult sens , sau poate doar această senzație mi-o dau doar mie...

 Am impresia că ar trebuii să le trec la notițe pe facebook , dar parcă nu am nicio tragere de inimă...așa că mă voi folosii iar de blog-ul meu... 

 Așadar , de azi voi da strat-ul gândurilor mele , în forme mai simple , nu în povești ..pe blog . Sper să fie plăcute și urmărite...:*.

Caracter...

-> Bunătatea nu e o slăbiciune, ci o victorie constantă împotriva animalului orgolios, sălbatic din noi fiecare.




-> Puterea caracterului sta in dragoste.




-> Caracterul celui care vorbeşte este acela care convinge, nu vorba.

Pierdută!

        Am început de mult să cred că totul e pierdut pentru mine . Că...nu mai există nicio șansă din cauza felului în care m-am schimbat. Nu am vrut niciodată să exagerez și poate sinceritatea m-a adus aici. Aici.

   Aici unde? Dar unde mă aflu? Undeva unde alții nu pot să ajungă pentru că aici unde sunt eu și lucrurile bune se împletesc cu cele rele. Aici unde sunt eu  , se dă un război de vise , amăgiri, amaruri , bucurii și multe alte sentimente. Sentimentele , hm...apar unele pe care nici nu le cunosc. „ Omul cât trăiește învață!” - Adevărat! Dar .. oare cum învață ? Din greșelile lui sau ale altora? Din propriile trăiri ? Da..am cam derivat , cam mult defapt. Aici era vorba de mine și de cum sunt eu ...pierdută!

Dor de...puică!:(

Într-o zi eram noi două ca deobicei și făceam ceea ce facem noi : ne simțeam bine . Când dintr-o data eu m-am oprit și ți-am spus : Știi , atunci când vei cădea eu voi fi lânga tine , atunci când vei dispărea eu sunt prima care va începe căutarea ta , atunci când vei țipa , voi fi priima care te va auzii oricât de departe ai fi . Știu că dacă ți-ar fi rău , aș fi prima persoană la care ai apela. Știu că dacă ai vea nevoie să povestești ceva , tot prima aș fi pentru tine.Știi pot să spun că simt că aceleași lucruri vin și din partea mea,mă simt bine alături de tine și atunci când împărtașesc și lucrurile bune dar și pe cele rele , pentru că am învațat că ele fac parte din noi și povestea noastră . Nu poți fi fericit dacă nu ai fost trist , nu te poți bucura de timpul pe care-l ai dacă nu l-ai irosit odată cu ceva ce nu ți-a plăcut. Te păstrez pe tine ,din iubire și nu din egoism , te iubesc pe tine pentru că ăsta e cel mai corect și bun lucru care ne unește. Te iubesc pe tine , pentru că îmi îmbunezi și cele mai rele zile. Te iubesc pe tine , pentru că mă faci să nu pot să stau supărată ! 

 Dar ... te rog și să mă mai ierți atunci cînd te supăr eu , atunci când poate te fac să te simți prost . Să ma ierți pentru că sunt geloasă și neîndemânatică în ceea ce te privește!

" Ce ploicică ploioasă!"

     Bună . :*
  Ce faceți voi ? Eu acum am ajuns „acasă” de la liceu și mă învârt pe aici cu surorile mele ,împărțim impresii despre  ziua asta care pentru noi într-un fel tocmai a trecut.
 Oricum nu despre asta voiam să vorbesc ci despre vremea care ni se arată acum .
 Stând în clasă nu am observat că afară plouă , dar imediat ce am ieșit de la masă cu Beea , totul a devenit foarte clar. 
  Constanța este lovită de un vânt foarte puternic care e gata să te dărâme dacă nu stai bine pe două...si o ploaie care defapt seamană  cu lapovița , pentru că atunci când ajunge pe blugii tăi , ceea ce simți se poate numii durere.
 Dar ca deobicei , eu găsesc ceva amuzant în toate și se pare că la fel si Beea , pentru că imediat cum am ieșit am găsit și o frază care să o definească „ Ploicica asta devine mai ploioasă”. 
 Cred ca în alea 10 minute cât noi am mers acasă , ploicica a prins culoare și veselie scăpând de momtonie . Nu cred că am vazut pe cineva sa râdă pe strada sau măcar să zâmbească , doar eu și Beea eram ceva în gen : da, ok , plouă , ne plouă , caterincă bro ? :D :> . Deci Let it rain over me ! 
  Nu mi-am dat seama pe drum cam cât de udă o să fiu , chiar nici nu îmi păsa, oricum zic că am mers destul de repede , cu toate că am prins chiar si un semafor .! Când am ajuns aici ne-am dat seama că ploaia nu ne-a afectat prea tare , ba chiar a avut efecte benefice asupra stării noastre de spirit! De aici și expresia „ Am venit din focurile ploii !”
Da.. iubesc astfel de momente , dar parcă e frumos când sunt mai rare , deci încep deja să mă rog ca vremea asta să nu aibă de gând să hoinarească prea mult pe aici , cel putin nu prin județul Constanța .

Când eu și Beea ne distram cam de asta a dat Bianca in drum spre internat. ;))  

PS : La tine acolo cum e? Ploicica se manifestă? Spune-ți și tu părerea ! :*

Life at ICHC Dormitory :)

 După mica povestioară o să abordez un alt subiect :)
 Life at ICHC Dormitory  ... hmm , ăsta da subiect de abordat .
 După cum bine știți și dacă nu știți vă zic acum , eu sunt la ICHC (International Computer Highschool Constanta), dar pentru că eu stau în Cobadin , am fost nevoită să stau la internat. De aici și toată chestia cu plecarea mea de acasă .

 Pentru început gândul că o să stau la internat , mi-a displacut , pentru că eu acasă am anumite tabieturi , un anumit program etc. Și mai era și distanța față de casă și de prietenii mei[de care apropo deja mi-e dor :*]. Dar încă din prima zi mi-am dat seama că anii ce vor urma vor fi foarte distractivi .
 La început am fost doar 3 fete în camera 3 , dar pentru că ocupam prea mult spațiu  , au mai venit înca 2 fete. Gen : și pentru căă nu se rupeaaaa au mai chemat 2 elefenți :))).
 Acum suntem 5 : Crina , Cristiana , Bianca , Cristina si ...cine? Euu :D .
 Întotdeuna se gasește ceva intresant de facut sau de zis , întotduna e un subiect de dezbătut  sau o întâmplare care să te facă să lași ce faci atunci pentru a te tavalii pe jos de ras.
 Ca de exemplu : acum 2 săptămâni , Bianca și Sabina (Sabina din cealaltă cameră) au rupt un pat de sus , care a căzut în capul Crinei :)). Credeți-mă că și acum deabea pot să scriu de râs :))). Bineînțeles că toată lumea era pe jos de râs numai Crina săraca era cu capul prins acolo . ! :))) Noroc că eu m-am deșteptat și am scos-o pe micuța aia de acolo . Și ca să nu fie asta totul , dupa ce am scos-o apare Beea , deschide ușa și tipă : a venit pizza și toata lumea a început să mănânce !
 Sau chiar acum 2 zile , Crina s-a făcut singură de ras imitând o fată de la noi din liceu .
 O altă parte amuzantă este trezitul de dimineață atunci când toate alarmele încep să sune și absoult nimeni nu vrea să se trezească sau când una dintre noi zic câte-o replică care ne omoară pe toate. Gen : „ like a boss ” , „ mi se fâlfâie” etc. :D

    Dragi mei , viața la internat e frumoasă , chiar dacă când ajungi de la liceu nu mai ai chef de nimic și tot ce vrei e să dormi ...să nu te mai gândești la temele pentru următoarea zi care par interminabile :D . Deci , nu pot să zic că regret că am ales liceul ăsta unde totul e greu și tot ce ai de făcut e să înveți pentru că acolo unde lipsește ceva , compensează altceva. :*

Efectul tău asupra mea...

       Era așa linște în camera mea. Bineînțeles că lumina abea se răsfrângea prin draperia trasă . Eu ca deobicei, stăteam în patul moale si calduț în care timpul își pierde continuitatea. Parcă totul se pierduse si amuțise în același timp , iar eu...bineînteles ..ma gândeam la tine. 
 Deschid ochii pe care până acum i-au legănat visele și rămân supefiată..pe langă mine parcă trece o umbră . Mă ridic în fund ,acum nu prea speriată si cercetez . Oare ce am ? Totul e așa de liniștit și parcă nimic nu se putea mișca. Am verificat iar încăperea adormită și ..nimic. Ce a fost asta? Oare a fost efectul imaginației mele? Oare chiar așa aproape te simțeam în momentul acela? Erai așa aproape de parcă te-aș fi gustat...parcă iți simțam gustul pe limba și mirosul în nari : mirosul tău atât de dulce amestecat cu ceva tipic ție , ceva tipic bărbătesc care iți dă mereu mai mult farmec.
 Tristă , parcă-mi doream ca umbra aceea să fie adevărată , mă las pe spate , cu părul aiurea , închid ochii si îmi bag în urechi caștile care m-au ajutat de atâtea ori . De data asta simt cum muzica mă trage încet încet in vise line în care tu chiar ești prezent și în care chiar mă pot îmbata de tine. 

Bine v-am regăsit !

   Sunt tot eu , dar poate mai îmbunătățită : cu mai multă experiență de viață cu idei mai noi și mai bune. 

În ultimele luni în viața mea , nelipsită de griji  au aparut și alte lucruri cum ar fi începerea liceului și odată cu el : mutarea mea la Constanța  . Aș fi scris ”plecarea mea de acasă ” dar cine știe ce s-ar fi înțeles și chiar nu aveam nevoie de asta.

   O să vorbesc despre liceu , poate într-o altă postare , pe aceasta mi-o păstrez pentru impresii generale . 

   De ce am decis să-mi redeschid blog-ul? Pentru că simt că am multe lucuri intresante de dezvaluit , pentru că e un mod de a mă 

descărca și de a prinde o altfel de experientă. 

   Sper ca de această dată să pot scrie periodic și o lungă perioadă de timp. Nu consider că celelalte două incercări au fost eșuate pentru că și atunci am scris tot ce am gândit , simțit în momentele ălea. 

 Sunteți gata voi , oare să reintrați in ” World of mrr.” ? Sunteți gata să intrați in hababura de ideei pe care lumea mea o cuprinde? Eu una sunt foarte încantată să vă destăinui unele lucruri și sper să urmariți evoluția mea de pe aici . :)